În zilele toride ale lunii august, când soarele răsare deasupra dealurilor împădurite și câmpurile își încep dansul în culori de aur și smarald, comuna Moldovenești (județul Cluj) a devenit scena rezidenței artistei Orsolya Gál. În timp ce oamenii gospodari adunau roadele muncii lor cu mândrie și bucurie, o altă recoltă, una de natură creativă, începea să prindă contur.

Ne-am adunat cu mic, cu mare la Muzeul Satului, locul în care tradiția și istoria comunei sunt scoase în lumină, pentru vernisajul care anunța sfârșitul rezidenței. Dar nu oricum. Comunitatea din Moldovenești este renumită pentru hărnicie și seriozitate, iar asta s-a văzut și pe masa pe care au amenajat-o în curtea Muzeului cu cele mai gustoase bunătăți din comună: legume și fructe culese din grădinile locale, zacuscă și slănină făcute de mâinile sătenilor, și chiar și vin produs din strugurii vițelor de vie ale gospodarilor.

Grădina și roadele ei au fost subiectul principal al lucrării artistice a Orsolyei, care, timp de o lună, a urmărit 7 grădini de zarzavaturi cu flori din Moldovenești. „În căutarea grădinii secrete” spune povestea celor 7 grădini printr-o lucrare video care pune în mișcare plante din grădină filmate printr-un filtru de hârtie cu coloană sonoră compusă din sunete înregistrate în sat, fotografii și planuri arhitecturale realizate inclusiv cu semințe din recolta din august. 

Prin accentuarea importanței aducerii hranei la masă și prin cunoștințele adânci pe care sătenii le au despre plante și mediul natural înconjurător, lucrarea video capturează privirea publicului și îi invită să refacă conexiunea emoțională cu natura din jurul nostru. Plantele în mișcare surprinse în cadrele video nu sunt doar subiecte statice, ci devin protagoniști, îndemnându-ne să regăsim empatia și să ne construim o relație diferită, bazată pe respect și conștientizare. Semințele prezentate în planul grădinii, oferite de cei ce au contribuit la realizarea lucrării, reamintesc publicului de ideea profundă a ofrandei și a grijii față de natură. Aceste imagini subliniază importanța hranei ca simbol al sacrificiului și ne îndeamnă să conștientizăm legătura strânsă dintre noi și resursele naturale care ne hrănesc. Ele sunt mărturii vii ale resurselor inestimabile pe care le avem în mediul rural și ne îndeamnă să le prețuim și să le protejăm pentru generațiile viitoare.

Lucrarea în strânsă legătură cu obiceiurile tradiționale prin importanța procurării hranei și cu cunoștințele sătenilor despre plante și mediu natural și este expusă în Muzeul Satului. Spațiul expozițional este amenajat într-o casă tradițională, clădirea fiind una dintre cele mai vechi din sat, fiind construită în anul 1823, potrivit inscripției aflate la intrarea în pivniță. Printr-un mediu artistic, Orsolya vorbește despre felul oamenilor din Moldovenești de a fi, deoarece mai mult decât o muncă propriu-zisă, cultivarea grădinilor este un fel de a exista și o valoare pentru comunitatea de aici. „Le-am explicat când am intrat în casa oamenilor ce vreau să fac, unii au zis să știu că asta (n.n. cultivatul grădinilor) se termină, că ei sunt ultimii.”, povestește artista. 

Ea mai spune și că „Am ascultat, între timp, emisiuni despre agricultura din vest: tendințe și voci care spun că așa nu se mai poate. Cred că arta, oricât de izolată pare să fie, e un mijloc de a vorbi despre ceva foarte important: faptul că la noi există un mod de viață care acolo a dispărut și acum se încearcă reintroducerea lui în viețile oamenilor.”

Grădinăritul, în toată diversitatea sa, reprezintă și un veritabil patrimoniu cultural al umanității. De-a lungul istoriei, grădinile au fost locuri de învățare, de recreere și de contemplare, reflectând viziunile și valorile unei comunități, fiind transmis din generație în generație. Prin intermediul grădinăritului, se transmite și se păstrează o bogată moștenire culturală, care include tehnici tradiționale de cultivare, plante native și exotice, și nu în ultimul rând, estetica și simbolurile asociate diferitelor tipuri de grădini. Astfel, grădinăritul nu este doar o activitate practică, ci și un element fundamental al identității culturale a unei comunități. 

Programul de rezidențe face parte din proiectul România Remarcabilă – Interpretarea patrimoniului cultural rural prin artă și antreprenoriat, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021, în cadrul Programului RO-CULTURA. Acesta a avut loc în luna august 2023 în șase comune din județele Cluj, Maramureș, Brașov și Alba și s-a concentrat pe procese de creație participative, având ca scop investigarea identității comunităților și istoriei locale.

Mileuri croșetate manual și bibelouri expuse în sufrageriile familiale, modele de lasetă vizibile în urmele de praf de pe mobilier sunt elemente pe care Mihaela Moldovan le folosește în practica sa artistică. Ele fac parte din decorul domestic tipic al României anilor ‘80, iar artista folosește spațiul acestei nostalgii pentru a lansa dialoguri cu publicurile de diferite vârste. 

Mihaela Moldovan a ales rezidența din Bârsana datorită elementului biografic. Este născută în Maramureș și îi sunt cunoscute locurile și oamenii. În luna august, Mihaela a avut ocazia să-i invite pe săteni la șezătoare construind, împreună cu aceștia, împletituri arhitecturale care aveau să îmbrace căpițele de fân și prispele gospodăriilor lor. 

Încă de la început a existat o curiozitate pentru munca artistică, mai ales în rândul copiilor care-și doreau să se implice în procesul de creație. Ce înseamnă arta contemporană? Cum arată ea? Ce are ea de oferit? Toate aceste întrebări au determinat gazdele rezidenței să se apropie, să se implice, să-și ofere ajutorul în crearea mileurilor supradimensionate care aminteau de tradițiile trecute, dar care aveau, totodată, un aer nou și fascinant: “Când am ajuns aici în sat, am fost surprinsă de copii, că erau foarte săritori și doritori să mă cunoască, mai ales că le-am adus câteva mostre din ceea ce fac. Atunci am început să le explic și despre arta contemporană, și despre arta textilă, și despre ce fac ei, de fapt, ei făcând covoare cu scop decorativ, dar și practic”, povestește Mihaela.  

Instalațiile Mihaelei Moldovan au transformat firul fin de bumbac în sfoară industrială, creând sculpturi dantelate în prezența cărora satul devine o expoziție neconvențională. Dar poate aspectul cel mai emoționant din întregul proces nu a fost rezultatul în sine, ci felul în care arta poate schimba o comunitate. Fiecare zi de lucru îi aducea pe cei implicați mai aproape, câștigându-i în timp chiar și pe cei mai timizi dintre participanți: “Lucrul care mi-a rămas la suflet după experiența asta a fost faptul că mămica, cea care făcea noduri, îmi spunea că fiica ei nu a ajutat-o niciodată, nu părea interesată să continue munca în familie. După ce a început să se joace cu sforile astea mari care sunt foarte tactile, a zis «Wow, ce fain, pot să fac și eu». Și chiar în următoarea dată când m-am dus în vizită la familia respectivă, am văzut că mama îi dăduse fiicei să facă, și lucrase așa, o bucată mare din cânepă” își amintește artista. 

În întâlnirile dintre Mihaela și copiii și femeile din sat, mâinile au lucrat libere, poveștile s-au așternut și, aproape pe nesimțite, oamenii au ajuns să aibă mai multe țesături decât se gândiseră. Dar locuri pentru ele erau destule, așa că în 28 august constelațiile dantelate însuflețeau deja gospodăriile din Bârsana. În deschiderea vernisajului, artista ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze, înconjurată de toți cei care au intrat în șezătoare. Această întâlnire a fost doar începutul unei colaborări care aduce împreună creativitatea, ospitalitatea, curiozitatea și munca împreună.  

Programul de rezidențe face parte din proiectul România Remarcabilă – Interpretarea patrimoniului cultural rural prin artă și antreprenoriat, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021, în cadrul Programului RO-CULTURA. Acesta a avut loc în luna august 2023 în șase comune din județele Cluj, Maramureș, Brașov și Alba și s-a concentrat pe procese de creație participative, având ca scop investigarea identității comunităților și istoriei locale. 

27 august 2023. Suntem întâmpinați de soare în comuna Bucium, unde are loc cel de-al doilea vernisaj din rezidențele România Remarcabilă, al artistului clujean Ștefan Radu Crețu. Cu mic, cu mare, în port popular sau în haine lejere de vară, ne adunăm în jurul “Vâlvei buciumane” – o instalație sculpturală care aduce la un loc elemente și legende desprinse din adâncuri, din lumea mineritului, atât de specifică acestei comune. 

Rezidența s-a desfășurat pe parcursul lunii august, timp pe care Ștefan l-a petrecut alături de săteni, culegând povești și surse de inspirație pe care avea să le pună împreună:  “Prima parte a fost de documentare și atunci era foarte important să intru cât mai mult în contact cu oamenii, să le spun ce vreau să fac, care este ideea mea. Focusul mare aici în Bucium este pe minerit. Am început să întreb bătrâni, [persoane de] vârstă medie și tineri despre ce cred ei în diferite contexte și m-au ajutat cu informații despre uneltele de minerit, despre legendele pe care le spuneau minerii”, ne povestește artistul. 

Interacțiunile în comunitate și plimbările prin împrejurimi i-au adus lui Ștefan trei elemente principale care se completează reciproc: instalația de șteampuri, folosită mai demult pentru sfărâmarea minereurilor, sunetul pașilor pe coloanele de bazalt din Detunata și legenda vâlvei băii, un spirit al minelor care obișnuia să se arate în chip de femeie tânără, bătrân cu barbă albă, pisică neagră sau ca sunet de cocoș cântând. Lucrarea reușește, astfel, să ofere o fărâmă de permanență și să aducă mai aproape de locuitorii satului istorii și fragmente dintr-o lume care altfel riscă, treptat și tacit, să se piardă. Dintre cele 40-50 de șteampuri care puteau fi găsite în localitate, astăzi a rămas unul singur, la Muzeul Buciumanilor, ca un fel de suvenir al vremurilor de atunci pentru acum. Tot așa, legendele care animau odinioară culoarele “băilor” (termen folosit pentru mine), rămân azi aievea amintite de cei care s-au întâlnit sau ar fi fost curioși să se întâlnească, demult, cu duhul care animă culoarele de sub pământ. Pe jumătate pisică, pe jumătate instalație artistică ce îmbină sistemul șteampului cu sunetul Detunatelor, “Vâlva buciumanilor” servește ca punct de întâlnire dintre două timpuri. 

Scopul rezidențelor a fost acela de a crea contexte în care patrimoniul material sau imaterial al locului devine însuflețit de viziunea unui artist și de întâlnirea dintre acesta și comunitatea care își poartă traiul, astăzi, în comunele din rețeaua România Remarcabilă. Procesul de lucru i-a invitat pe săteni să-și aducă, unul câte unul, contribuția în realizarea sculpturii, ca și când, prin ea, propria lor poveste avea să fie păstrată undeva în miezul satului: “În momentul în care oamenii au înțeles că eu o să le las ceva în schimb pentru comunitate, le las o sculptură, s-au arătat deschiși să-mi povestească, să contribuie și să simtă că participă și ei cu informație”, își amintește Ștefan. 

Programul de rezidențe face parte din proiectul România Remarcabilă – Interpretarea patrimoniului cultural rural prin artă și antreprenoriat, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021, în cadrul Programului RO-CULTURA. Acesta a avut loc în luna august 2023 în șase comune din județele Cluj, Maramureș, Brașov și Alba și s-a concentrat pe procese de creație participative, având ca scop investigarea identității comunităților și istoriei locale.