Mănăstireni
Un loc de popas situat la confluența dintre județele Cluj și Sălaj, ce ascunde încă povești despre vremurile de demult.
Sate componente: Ardeova, Bedeciu, Bica, Dretea, Mănăstireni și Mănășturu Românesc.
01/07
Mici insule de înțelepciune scrise cu acul și ața
Dacă sunteți în vizită la Mănăstireni să nu vă mirați că vă trage ața prin bucătăriile din sat. Puteți învăța multe de la săteni despre mersul lucrurilor, cum se arată anul și ce mai zice lumea, însă dacă vreți să aflați din tainele cu adevărat tainice, trebuie doar să citiți sfaturile din păretare.
Mici insule de înțelepciune scrise cu acul și ața, atârnate spre amintire prin odăile curate sau prin bucătării aglomerate și aburite, câteodată șotioase, alteriori dureroase, păretarele apar adesea în satul transilvan. Ele spun povești, dau sfaturi de viață și mărturie despre măiestria cu care cândva oamenii își salvau zilele de la uitare. Istorii personale înșirate de pe ulițe mai aproape de inima omului.
02/07
Mănăstireni a fost pentru prima dată menționat documentar în 1275
Aflată cândva în vecinătatea hotarului între Voievodatul Transilvaniei și Ungaria, Mănăstireni a fost pentru prima dată menționat documentar în 1275 sub numele de Sacerdos de villa Monostor. Era o obșnuință în Evul Mediu timpuriu ca hotarele să fie pe cursurile de apă, valea Căpușului păstrează în nume rădăcina kapu, hotar. Linia de demarcare s-a păstrat până în secolul al XVI-lea, se vorbește despre urme ale unei vechi fortificații pe dealul Cetățel sau de ziduri de piatră rămase din negura anilor la Bedeciu.
Există o legendă care vorbește despre cetatea aceasta și despre dispariția eimisterioasă.
Pe vremuri, pe acest deal ar fi fost o cetate mare, stăpânită de un om bogat numit Gero.
Fiica sa Borka își petrecea zilele explorând împrejurimile.
Într-una din ele, în timp ce bea apă de la un izvor, l-a întâlnit pe fiul unui grădinar. Cei doi s-au îndrăgostit, dar tatăl Borkăi nu era de acord cu relația lor. L-a pedepsit pe tânăr, sărmana fată petrecând zile în șir plângând lângă un izvor numit Bușcut, al cărui nume ar putea fi tradus ca „fântâna tristeții”.
Borka ar fi fost închisă într-o mănăstire unde ar fi născut doi șerpi. Aceștia au fost zidiți în mănăstire alături de ea. Se spune că după moartea Borkăi, o furtună imensă a distrus cetatea și tot ce era în ea. Mulți cred că undeva pe deal există o intrare secretă către comorile pierdute ale cetății.
03/07
Oamenii locului au trăit, ca și în alte sate ale zonei, legați de glie și de animale. Creșterea animalelor a fost întotdeauna o ocupație de bază, permitând locuitorilor să aibă o oarecare autonomie, muncită din greu. Datorită culturilor locale, negoțul cu pânzeturi de in și cânepă, mai ales în vremea de după Primul Război Mondial, completa veniturile din gospodărie.
04/07
Biserica de lemn din Bica
Peste comună veghează mai multe biserici monument. Biserica de lemn din Bica a fost construită de Nicolai Rar la 1765, din bârne de stejar, iar pictura bisericii este de la 1774. Biserica din Bedeciu este contruită din piatră și mortar, cu elemente gotice și datează din secolul al XV-lea, fiind inclusă pe lista lista monumentelor istorice.
Biserica reformată – calvină din Mănăstireni este un monument de arhitectură romanică construită în secolul al XIII-lea. Tavanul și mobilierul de lemn pictate datează din secolul al XVIIIlea.
05/07
Satul Mănăstireni
Atât la Dretea, cât și la biserica din Mănăstireni vestigiile romane identificate (fragmente epigrafice, un leu funerar, mici vestigii) au fost incastrate în pereții bisericii.
Satul Mănăstireni a fost menționar documentar pentru prima dată în 1275 cu numele de Sacerdos de villa Monostor. Vestigii ale epocii dacice nu au fost descoperite până acum. Puținele vestigii romane păstrate la Mănăstireni sunt încastrate în zidurile vechii biserici reformate: este vorba despre doi lei funerari sculptați și de un cap de meduză(gorgonă). O situație similară poate fi întâlnită la Dretea; acolo, în ruinele vechii biserici reformate și demolate în 1878, au fost identificate materiale sculpturale și epigrafice din epoca romană: un leu funerar, un gragment de relief înfățișând un personaj uman, câteva mici piese sculptate, diferite fragmente epigrafice.
Delimitând structuri teritoriale organizate pe văi, străvechiile linii de hotar din Transilvania Evului Mediutimpuriu erau situate pe cumpenele de ape. Pe aceste limite dintre diferitele bazine hidrografice erau situate fortificații de hotar (indagines, „pasarici”), puncte de strajă și locuri de trecere. Acestea din urmă erau denumite kapu, termen care provine și numele văii Căpușului, prin care se făcea trecerea dinspre țara transilvăneană a românilor și slavilor, atestată în Gesta Notarului Anonim al regelui Bela, către stăpânirea ducelui bihorean Menumorut. În zona Călatei se regăsește, de altfel, și toponimul Marothlaka (Morlaca, CJ), care poate fi pus în legătură cu numele lui Menumorut și a bunicului acestuia, Morut. Prin apropierea Mănăstireniului trecea o străveche linie de hotar, păstrată în primele secole ale stăpânirii ungare. Ea a rămas, până în secolul al XVI-lea, linia de delimitare dintre Voievodatul Transilvaniei și Ungariei. Zona Călatei, situată la răsărit de izvorul Crișului Repede, aparținea, în Evul Mediu, comitatului Bihor.
Întreaga zonă este abundentă în vestigii încă foarte puțin cunoscute: dealul Cetățel a fost considerat ca fiind propice pentru ridicarea unei fortificații, toponime de tipul „Cetate”, „Dealul Cetății”, „Măgura Cetății”, „Cetatea de pământ” sau „Cetatea Lupilor” sunt atestate la Huedin. La Mănășturu Românesc, pe platoul „Glimea”, I.Marțian a semnalat urme ale unei așezări omenești datând din Evul Mediu timpuriu. Aceste urme nu au mai fost însă regăsite de Ștefan Ferenczi, cu ocazia perieghezei arheologice efectuate în 1973. Resturile unui zid de piatră au fost semnalate la Bedeciu, putându-și avea originea în aceeași perioadă medievală.
06/07
Parcul Natural Apuseni
Iubitorii de natură și aventură caută pădurile dese ale Belișului, iar traseele marcate leagă comuna de munții din împrejurimi.
Pornind dinspre Beliș se poate face accesul în Platoul Padiș, iar rezervația naturală botanică Molhașul Mare de la Izbuc, o mlaștină cu ochiuri de apă, se află pe raza Belișului.
Parcul Natural Apuseni este considerată una dintre cele mai frumoase zone turistice din România., fiind un areal studiat încă din secolele trecute. Cele mai vechi trasee turistice de pe raza actualului Parc Natural Apuseni datează din 1900.
07/07
Festivalul promovează abordarea inovativă și dialogul cultural între muzicieni
În cătunul Smida se desfășoară din 2016 un festival internațional de jazz. Festivalul promovează abordarea inovativă și dialogul cultural între muzicieni din diferite medii. Ascuns în munți, evenimentul atrage mii de participanți care pot participa la tururi ghidate, ateliere, dezbateri și plimbări cu barcasau cu bicicletele.