Bucium
Un sat așezat la umbra detunatelor, dăltuit în adâncuri de mii de ani
Sate componente: Anghelești, Bisericani, Bucium (reședința), Bucium-Sat, Cerbu, Ciuculești, Coleșeni, Dogărești, Ferești, Florești, Gura Izbitei, Helești, Izbicioara, Izbita, Jurcuiești, Lupulești, Măgura, Muntari, Petreni, Poiana, Poieni, Stâlnișoara, Valea Abruzel, Valea Albă, Valea Cerbului, Valea Negrilesii, Valea Poienii, Valea Șesii, Văleni și Vâlcea.
01/04
Căci tot în adâncul muntelui au fost aflate și 4 inele
În adânc de vom merge lumină vom găsi, bobițe scăpărând în întuneric. Pe pietrele detunatelor, vântul și buciumul răsună a tunet. Oamenii nu au colindat doar pietrele aspre ale vulcanilor de altădată. Ei au săpat, au scobit în interiorul muntelui după aur. Și au aflat aur din belșug. Câștigat cu greu, gram cu gram, cu fiecare lovitură, cu sudoare, în unghere întunecate din vintrele muntelui. Când s-au putut odihni au spus povești despre acest dar al muntelui pentru ei, un dar împovărător pentru brațe, un dar neprețuit aflat încă de demult. Căci tot în adâncul muntelui au fost aflate și 4 inele, fără seamăn, aproape la fel de vechi ca oamenii înșiși.
02/04
Comuna Bucium stă la umbra celor două detunate
Comuna Bucium stă la umbra celor două detunate, stânci vulcanice cu aspect neobișnuit. Detunata Goala, stânci ascuțite de andezit și bazalt, cu aspect de coaste, reprezintă una dintre cele mai importante atracții ale județului Alba. Deși localitatea a fost menționată prima dată abia în anul 1595, axistă urme ale viețuirii locale încă din epoca bronzului. Dovadă stau cele patru inele de aur identificate de arheologi în apropierea dealului Vâlcoi, expuse în prezent la Kunsthistoriches Museum din Viena.
03/04
Începuturile mineritului în acest sit se pierd în negura vremii, unii istorici plasându-le cu mult înaintea perioadei romane. Comuna Bucium, parte a patrulaterului de aur (localitățile Baia de Arieș-Brad-Bucium-Roșia), are o istorie puternic legată de aur. Exploatarea minieră de suprafață „Ieruga”, situată în masivul Corabia, este o lucrare de proporţii (600 m lungime, 20 m lățime și 40 m adâncime), o exploatare de suprafață de-a lungul filonului ce crestează muntele .
Relația localnicilor cu muntele și aurul a fost surprinsă în balada „Verșul Buciumanilor”, inspirată de istoria locală. Balada numără 769 de versuri și a fost scrisă în urma revoltei, în 1886, a băieșilor (minerilor) buciumani. După șase ani de exploatare fără rezultat cei 36 de mineri care arendaseră de la autoritățile ungare un perimetru minier găsiseră o zonă bogată în minereu. autoritățile ungare au hotărât să nu prelungească contractul lor și să continue exploatarea cu o societe franceză. Versurile spun povestea câtorva zeci de localnici răsculați împotriva acestei decizii și străinilor care secătuiau aurul din munți.
04/04
Poiana cu Narcise de la Negrileasa
O altă atracție locală este Poiana cu Narcise de la Negrileasa. Floarea este ocrotită prin lege și este răspândită pe o suprafață de 45 de hectare. Denumirea științifică a florii este narcissus stellaris, dar localinicii o numesc rușculiță sau lușcă.
Potrivit legendei, narcisele de pe pajiștile de aici au fost sădite de o pasăre măiastră, în semn de mulțumire unor ciobani.
Se zvonește că, demult, o pasăre măiastră venea o dată pe an în zbor pe deasupra acestor munți.. Într-o zi, obosită după o călătorie lungă, s-a oprit în Poiana Negrilesei, exact când se innopta. Ciobanii de pe munte se pregăteau de cină când unul dintre ei a văzut pasărea și i-a îndemnat pe toți ceilalți să o prindă. Voiau penele ei pentru a-și decora pălăriile.
Atunci pasărea, deși era foarte obosită, le-a vorbit. Le-a spus că, dacă o lasă în pace, va face ca penele ei frumoase să apară în poiană în fiecare an. Astfel, generații la rând ar putea să se bucure de frumusețea lor.
